Capitolul 2


 

 

NU AM UNDE SA MA DUC.

NU AM UNDE.

NU AM.

 

Am deschis ochii brusc, amintindu-mi ca eram inconjurata din toate directiile si ca nu mai aveam unde sa fug de data asta.

Deasupra mea un era un tavan alb, impodobit cu firicele aurii. Am clipit, neintelegand unde sunt, cand amintirea tatalui meu a revenit in mintea mea cu o forta izbitoare. Inima mi-a ;uat-o la goana si pentru o clipa, am simtit resemnarea nascandu-se in mine.

M-am ridicat din patul in care zaceam, incredibil de brusc pentru cat de amortit imi simteam corpul si la primul pas am simtit cum ma scurg spre podea.

Brate puternice m-au prins de nicaieri, provocandu-mi o senzatie de deja-vu. In acea clipa ceata s-a risipit de tot din mintea mea si inima mea a inceput sa bubuie si mai puternic. Lipsita de vlaga, l-am lasat sa ma aseze inapoi pe marginea patului si pentru o fractiune de secunda mi-am permis sa ma agat de el pentru sprijin. Avea un parfum subtil, de mosc si imi aducea aminte de ceva salbatic si de noapte, in acelasi timp.

Sprijinindu-ma pe pat, mi-am ridicat privirea spre el simtindu-mi bataile ritmice ale  inimii urcand pana in gat. Ochii lui erau albastrii si reci, exact asa cum imi inchipuisem. Desi parea total impasibil, aveam puternica senzatia ca nu voia sa fiu acolo.

Era tanar, intr-adevar si de o frumusete stranie. Parul lui era negru si oarecum ciufulit dar ii incadra perfect chipul incruntat, iar genele ii erau negre si rasucite.

– Poti sa te linistesti? Iti bate inima atat de tare incat zgomotul imi provoaca dureri de cap, mi-a spus pe un ton ce suna mai degraba a comanda, decat e iritare.

Pentru o secunda cred ca am ramas cu gura cascata. L-am urmarit tragandu-si scaunul in fata patului meu si asezandu-se pe el. Si-a dus mana la tample si le-a masat, apoi si-a acoperit ochii ca si cum lumina slaba care patrundea prin fereastra l-ar fi deranjat.

– Cine dracu’esti tu si de ce sunt aici? I-am spus, surprinsa ca vocea nu imi tremura.

– Una cu atitudine, sa inteleg. A fost mai mult o soapta, dar in secunda aia a deschis ochii si m-a strapuns cu o privire care m-a facut sa imi doresc sa ma ascund sub patura.

– Ai de gand sa imi raspunzi? l-am intrebat, uitandu-ma urat la el.

– Ar trebui sa fii mai politicoasa, avand in vedere ca eu sunt unica ta sansa de supravietuire. Si apropos de asta, poate iti amintesti ca ai infipt un cutit in prietenul meu, Vlad.

Am inghitit in sec, speriata fiind de faptul ca nu imi aduceam aminte efectiv cum am facut asta. Ma gandeam sa imi cer scuze dar am realizat ca nu aveam niciun motiv sa fac asta. In definitiv, ei intrasera peste mine si voiau sa ma rapeasca, eu doar incercasem sa ma apar.

– Cine esti? Am intrebat intrebarea. Ce vrei de la mine?

– Eu sunt Victor, a soptit dupa cateva clipe lungi in care m-a privit. Daca privirea lui putea rani, cred ca acum eram in chinuri. Am fost trimis de cei din Consiliu sa te gasesc, inainte sa o faca tatal tau.

Mi-am simtit respiratia blocata pentru o secunda. Auzisem in copilarie de Consiliu, dar erau un mit. Nu erau reali.

Imi aminteam de povestile mamei, care imi povestise despre Marele Consiliu, constituit din liderii unei societati secrete care se ocupa de mentinerea Echilibrului dintre lumi, un fel de bine versus rau.

– Ai de gand sa faci glume pe seama mea?

– Nu ma astept sa crezi ceea ce spun dar o sa te convingi odata ce ajungem acolo, mi-a raspuns el privindu-ma oarecum plictisit. Spune-mi cand te simti in stare sa mergi pe propriile picioare doar.

– Nu am de gand sa merg nicaieri cu tine, ce nu intelegi? Am strigat din nou catre el.

Ochii mi-au zburat din nou catre fereastra si desi nu aveam nici cea mai mica idee unde ma aflam, gandul de a sari pe fereastra mi se parea din ce in ce mai plauzibil.

– Nici sa nu te gandesti, a spus, ca si cum mi-ar fi citit gandurile. Uite ce e, desi iti pot simti frica, nu esti nici macar pe jumatate la fel de speriata pe cat ar trebui sa fi.

S-a ridicat de pe scaun si s-a apropia incett, oprindu-se la cativa centrimetri in fata mea. Ostentativ, s-a aplecat in fata si a continuat.

– Eu stiu exact cine esti, din ce familie provii si ce poti sa faci. Mai important, trebuie sa intelegi ca nu ai de ales. O sa vii cu mine si vei face asta fara sa imi strici starea de spirit. Nu vreau sa folosesc forta, Batranilor nu o sa le placa asta.

Desi tonul lui era calm, amenintarea era cat se poate de clara in spatele plictiselii cu care imi vorbea.

– Tu ai impresia ca inteleg ce debitezi sau pur si simplu nu iti pasa? L-am intrebat, lasand sarcasmul sa-mi scape printre buze inainte sa ma gandesc ca poate e o idee proasta.

– Desi imi e greu sa cred ca nu stiai deja asta, o sa ti se explice totul la momentul potrivit.. Exista sansa sa spui adevarul avand in vedere ca te-am prins in timp ce fugeai de tatal tau si ca spaima pe care ai simtit-o cand l-ai vazut era cat se poate de reala.

– De unde stii tu ce am simtit eu? L-am intrebat enervata. M-am ridicat de pe marginea patului ca sa ii infrunt privirea, constienta ca il enervez.

– Era cam greu sa iti ignor tremuratul, chiar daca nu as fi avut capacitatea de a percepe emotiile celor din jurul meu.

– Poftim? Capacitatea de a percepe emotiile? Si poti sa ii “citesti” in felul asta pe toti? L-am intrebat razand, fara sa cred o iota din ce imi spune.

– Reusesc doar cu cei vii. Si uneori, daca cei Reci nu sunt morti de mult pot sa…

– Stop! Inceteaza, pur si simplu inceteaza. Daca tu ai impresia ca eu cred ceva din ce spui tu, te inseli amarnic. Dar cred ca esti mai nebun decat mine, desi pare imposibil sa zic asta.

– Oamenii obisnuiti nu au niciun habar de lumea de dincolo sau de lupta intre bine si rau care se desfasura constant. Atunci cand cei Reci sunt depistati sau atrag atentia, cei din Consiliu au obligatia sa ii vanzeze pe cei care trec de partea intunecata si sa ii neutralizeze, intr-un fel sau altul. Cei Reci, asa cum ii numim noi, sunt cei care au trecut in nefiinta si al caror corp este folosit acum de demoni. Unii ajung in starea asta pentru ca sunt pacaliti, sau sunt obligati sa se sacrifice. Altii o fac de buna stiinta. Si mai sunt si cazurile care ajung la un acord inainte de ritual si convietuiesc cu demonul din ei fara ca sufletul lor dispara vreodata dispara vreodata.

Pentru o clipa, am simtit o ceata care imi invaluie mintea. Nimic nu avea sens. Cine era barbatul asta din fata mea care imi indruma povesti paranormale cu atata nonsalanta si ce voia de la mine? Si totusi, o parte din mine rezona cu ce imi spunea, ca si cum as fi avut un al saselea simt care ii dadea dreptate.

Ce nu intelegeam eu era ce treaba aveam eu cu toata povestea asta si de ce Consiliul si tatal meu ma cautasera. Avea impresia ca eu eram una din cei ce trebuiau anihilati?

– Vrei sa spui ca povestile sunt adevarate? Chiar exista un Consiliu si o societate secreta? Am intrebat nedumerita.

– Da, a spus ingandurat. Ma bucur ca stii totusi despre ce vorbesc, altfel ar fi fost mult mai greu de explicat si foarte greu sa te conving ca nu fabulez.

– Nu as fi foarte increzator in locul tau. Nu inteleg ce legatura am eu cu voi si unde se incadreaza tatal meu in toata povestea asta. Si de ce ma vanati pe mine? Doar nu credeti ca sunt si eu posedata, sau cum ii numiti voi pe cei…

– Atunci de ce fugeai de el? M-a intrebat curios fara sa ma lase sa imi termin propozitia

Am tras adanc aer in piept, incercand sa imi domolesc bataile inimii. M-am ridicat incet si m-am indreptat catre fereastra mare. Afara se vedeau doar multi copaci si un camp nesfarsit de iarba verde. Habar nu aveam unde sunt.

– Tatal meu a plecat de acasa cand aveam numai paisprezece ani. Dupa ce a incercat sa omoare pe mama. Aproape reusise, cand am intrat eu in camera ei.

Nu stiam de ce ii povesteam toate astea, pentru ca imi era atat de greu sa vorbesc despre asta fara sa retraiesc toate amintirile acelea ingrozitoare.

– Cand am intrat in camera ei, el era aplecat peste ea si avea mainile infasurate in jurul gatului ei. Ochii ei erau iesiti din orbite si devenise vanata la fata.

Imi amintesc doar ca am fugit spre el si am incercat din rasputeri sa il desprind de ea, fara succes. Victor ma privea atent, ca si cum isi concentra intreaga atentie asupra mea. Pentru o clipa, am avut instictul de a-mi freca bratele, ca atunci cand simti frigul cum ti se strecoara pe piele.

Gandul mi-a fugit inapoi la acele amintiri pe care refuzsem atata vreme sa le retraiesc. Imi aminteam cum mi-am pierdut cumpatul si luciditatea pentru cateva secunde. Am devenit din nou constienta de realitatea din jurul meu cand el a lovit peretele din spatele lui dupa ce l-am impins. Nu stiu cum cum am facut asta, nici acum nu imi dau seama daca din cauza mea s-a intamplat asa. Dar cert este ca trosnetul si forta cu care a zburat in zid nu erau urmarea disperarii unei pustoaice normale.

– Am reusit cu greu sa il opresc, am spus, constienta ca tacusem prea mult timp rememorand. Cand l-am privit, nu mai avea nimic omenesc in el. Apoi, a parut ca s-a trezit ca dintr-un somn, s-a ridicat si a plecat. Nu l-am mai vazut niciodata de atunci.

– Asta e tot? Felul in care si-a arcuit spranceana neincrezator, m-a facut sa vreau sa ii arat degetul mijlociu dar m-am abtinut in ultima clipa.

-Dar in fiecare an, de ziua mea imi trimite o felicitare in care imi spune doar ca eu urmez. La optsprezece ani am fugit de acasa. Si m-a gasit de fiecare data. Au trecut cinci ani in care am fugit din oras in oras si de fiecare data ma trezeam dupa cateva luni cu un bilet de la el. Oriunde m-as duce, pare ca stie cum sa ma gaseasca.

 

M-am intors cu ochii la Victor si l-am vazut privindu-ma cateva momente lungi fara sa zica nimic, desi aproape ca puteam sa ii simt forta cu care privirea lui incerca sa ma strapunga. Mi-am infasurat mainile in jurul bratelor si i-am sustinut privirea incruntata, asteptand un raspuns.

– Este adevarat ce imi povestesti, dar tot ascunzi ceva, a rostit cu nonsalanta. continuand sa se holbeze la mine.

– Nu imi pasa ce crezi..

– Tatal tau este unul dintre cei care au facut pact cu demonul inainte sa il primeasca in corpul lui, a continuat el, intrerupandu-ma pentru a doua oara. A ales asta in mod constient si prin alianta incheiata el inca mai exista ca persoana, spre deosebire de ceilalti de care ti-am povestit.

– Nu te cred. Am simtit nevoia sa ma asez, dar nu mai eram langa pat, asa ca m-am multumit sa ma sprijin de peretele din spatele meu.

– Cei din familia mamei tale au fost intotdeuna in Societate, din generatie in generatie. Iar acum a venit timpul tau, Casandra. Trebuie sa vedem daca asta iti este destinul.

– Si daca refuz? Inca nu puteam sa cred ca tratam discutia cu atata usurinta.

-Daca ti-as spune ca exista cineva care te asteapta cu nerabdare ai mai depune atata efort sa mi te impotrivesti?

-Nu inteleg despre ce vorbesti, i-am raspuns cu sinceritate.

-Pentru moment nu pot sa iti spun decat ca acolo este o persoana importanta pentru tine care abia asteapta sa te revada, a soptit Victor privindu-ma in ochi.

Era ceva in privirea lui ce ma facea sa ma simt precum un animal in cusca. Ceva ce imi aducea aminte de un imblanzitor de fiare, ca si cum as fi fost o furtuna pe care n-ar fi vrut sa o starneasca.

– Ai incredere in mine? M-a intrebat usor dupa ce a parut ca si-a terminat evaluarea.

– Am de ales? Intrebarea mea a sunat la fel de slab ca a lui.

Nu s-a obosit sa imi raspunda si nici nu era nevoie. O voce din capul meu imi spunea ca nu ar trebui sa am incredere in el, iar asta venea doar in completarea atitudinii lui fata de mine. Era ceva ciudat in felul in care ma protejase atunci cand tatal meu a aparut in peisaj, la fel de ciudat ca neplacerea pe care nu se catadisea sa o ascunda fata de persoana mea. Nu inteleam nici motivul pentru care insinuase ca stiam deja toata povestea cu Consiliul ala tampit, sau faptul ca incerca sa ma strapunga cu privirea lui inghetata ca si cum as fi vinovata de ceva.

– In curand o sa afli raspunsul la toate intrebarile tale, a adaugat ca si cum mi-ar fi citit gandurile.

Brusc, o spaima straina m-a cuprins, ca o senzatie de deja-vu cu care ma mai luptasem de multe ori pana acum.

– Nu poti pur si simplu sa ma lasi in pace si sa te prefaci ca nu m-ai gasit?

-Nu. Felul in care si-a incrucisat bratele la piept odata ce s-a ridicat de pe scaun, m-a facut sa ma simt mai mica in fata lui. Era foarte inalt fata de mine si sigur pe el dar, in acelasi timp, parea ca ma analizeaza ca si cum as putea fi vreun pericol.

Pentru o clipa, privirea mi-a fugit la felul in care muschii bratelor ieseau in relief pe sub bluza neagra pe care o purta si nu am putut sa nu ma intreb daca se imbraca numai in negru.

Linistea stranie dintre noi a fost spulberata de un ciocanit care a rasunat puternic in usa de lemn.

-Poti sa intri, a spus el fara sa isi desprinda privirea de pe chipul meu.

– Masina este pregatita, Victor.

Fara sa paseasca in incaperea in care eram, unul din indivizii de mai devreme statea in prag privindu-ne. Alex, parca asa a spus ca il cheama. Era foarte inalt si tuns militareste, dar ochii lui erau mari si verzi iar pe fata ii inflorise un zambet simpatic.

– Ai adus ce ti-am cerut? A intrebat Victor ca si cum nu ar fi auzit ce spusese baiatul.

-Am crezut ca nu e nevoie de asta si…

-Ai crezut gresit, nu vreau sa risc doar pentru ca este vorba de o femeie si pare lipsita de aparare. Nu cred ca vrei sa sara din nou cu un pumnal catre Vlad.

Tonul lui era calm dar rece, iar privirea pe care mi-a aruncat-o m-a facut sa ma retrag cativa pasi in spate. Omul asta chiar ma ura, sau doar interpretam eu gresit semnalele? Era asa cu toata lumea?

– Sigur ca da, imediat, a soptit Alex rusinat si a inchis usa in urma lui.

– Ce vrei sa imi faci? Am vrut ca vocea mea sa para furioasa dar a iesit un tremurat penibil.

– Nu o sa iti facem rau. Dar nu pot sa risc nimic. Inca nu stim totul despre tine si pana nu am certitunea ca nu esti un pericol nu voi evita sa iau masuri de precautie.

– Ce vrei sa imi faci? L-am intrebat din nou. Pentru o clipa, am simtit cum ochii mi se tulbura de lacrimi. M-am intors cu spatele, rusinata.

-O sa fii legata la maini, ca sa fim siguri ca nu fugi. Atata tot.

-Uite aici, s-a auzit vocea lui Alex patrunzand in camera. A pasit catre Victor si i-a inmanat o funie groasa. Aceasta a luat-o fara sa spuna nimic si s-a intors catre mine dar, in spatele lui l-am vazut pe Alex mimand un “Scuze” din buze. Acum nu mai zambea nici el.

Am simtit din nou frica vibrandu-mi pe sub piele si pentru o clipa un val de furie mi-a aprins sangele. Cine naiba ma astepta cu atata nerabdare?

Am tresarit cand mana lui Victor mi-a atins umarul, dar nu am ridicat privirea catre el. Am strans si mai tare din pumni si am simtit cum unghiile imi patrund in carne.

– Imi pare rau pentru asta, a soptit atat de aproape de mine incat i-am simtit rasuflarea raspandindu-mi-se pe fata. Am simtit o intepatura in brat si pentru o secunda am avut senzatia ca totul in jurul meu a incremenit in loc. Surprinsa, mi-am ridicat privirea spre ochii lui inuman de albastri si am avut senzatia ca ma inec acolo. Apoi muschii pareau ca protesteaza vehement impotriva gravitatiei fara sa castige lupta iar o ceata grea mi-a acoperit ochii. Din nou, eram in cadere iar intunericul si-a infasurat bratele in jurul meu ca un amant furios.

 

 

 

 

 

 

***

Aproape ca ma simteam ca un animal pentru ca o sedasem fara voia ei. Privirea ei era ranita, iar lumina din ochii aia cruzi parea ca ma condamna pentru ce-i faceam.

Am ignorat senzatia, ca si cum te scuturi de imbratisarea unei prieten enervant si am prins-o in brate inainte sa loveasca podeaua.

Am ridicat-o si pentru a doua oara m-am mirat de cat de usoara era. Am urcat cu totii in masina, intr-o tacere deplina. Pe Lucas l-am lasat sa conduca, iar pe Vlad l-am trimis in fata. Nu voiam sa il vad cum se stramba la fata inconstienta din bratele mele doar pentru ca el fusese suficient de slab incat sa se lase surprins de ea.

Limuzina era suficient de mare incat sa o pot intinde pe una din banchete, asa ca am depus-o acolo cu grija si, dupa ce i-am aranjat suvita care-i cadea peste ochi, m-am asezat in fata ei.

– Drumul este destul de lung, crezi ca o sa se trezeasca inainte sa ajungem? M-a intrebat Alex privind-o amuzat.

Fara sa vreau, privirea mi-a alunecat din nou inspre ea.

La cata indarjire i se citea in pe chip, era oarecum ciudat sa o vad zacand pe bancheta din spate a unei masini, lasata lata de o doza de sedativ. Renuntasem sa ii mai leg mainile, pentru ca oricum nu avea cum sa treaca de mine, oricat ar fi incercat.

Fusesem trimis de Comandant sa o aduc si ar fi trebuit sa ma port frumos, avand in vedere ca era nepoata lui. Dar nu aveam incredere si energie sa fac asta.

Nu atata timp cat stiam ca o parte din sangele demonului ii curgea in vene iar asta o facea sa devina periculoasa. Mai periculoasa decat cei cu adevarat Reci pentru ca ea era vie, iar sangele acelui demon nu ar fi facut decat sa ii altereze sufletul si o transforme in rau pur.

Degeaba insistase Comandantul asupra tuturor cu faptul ca e nevinovata, sufletul ei era damnat. Eu stiam asta cel mai bine, doar vazusem ce se putea intampla cu un om al carui sange este otravit de diavol.

Si oricum, trebuia sa fie cercetata. Batranii nu au acceptat sa o primeasca in randurile lor pana nu aveau dovata ca nu mostenise latura intunecata a tatalui ei.

Mihail fusese unul din ce mai puternici luptatori, iar acum era unul din cei mai de temut inamici. Isi vanduse sufletul de buna voie si acceptase sa primeasca un demon in sufletul lui pentru a capata putere. Cand iscoadele noastre au aflat ca este in cautarea Casandrei, Consiliul s-a gandit ca Mihail trebuie sa pregateasca ceva. Era un raboi intre noi care se anunta de mult, iar acum pregatirile lui pareau ca iau proportii. Multi se temeau ca ea este arma lui cea mai puternica, in timp ce pe comandant nu il interesa decat sa isi salveze nepoata.

Uitandu-ma la ea, tindeam sa cred ca nu avea neaaparata nevoie de salvare, avand in vedere ca reusise sa se ascunda atat de mult timp. Cand in sfarsit am gasit-o, am fost surprins sa vad ca fata care ne-a dat atatea batai de cap era o tipa micuta, cu ochii mari si caprui, ce parca intemnitasera in ei toate secretele noptii.

Avea parul saten acum, lung si ondulat, dar si-l ascundea de obicei pe sub o sapca sau o gluga. Se strecura cu usurinta prin multime si privea mereu suspicioasa in jurul ei, ca si cum ne-ar fi simtit de fiecare data cand ne apropiam de ea.

Trecusera cateva ceasuri si ne apropiam de Centru cu fiecare minut, iar ea dadea semne ca incepea sa se trezeasca.

Am auzit-o mormaind usor, apoi si-a acoperit fata cu mainile frecandu-si ochii somnoroasa. A bolborosit inca o data, dar fara sa rosteasca ceva inteligibil.

Oftand, am luat sticla de apa de langa mine si m-am aplecat in fata ei, cercetand-o cu atentie.

– Ce ai spus? Am intrebat-o in soapta, incercand sa nu o sperii prea tare.

A deschis un ochi si m-a privit, iar eu am vazut acolo cum socul se preschimba in frica, iar frica in furie in doar cateva secunde.

– Am zis sa te duci dracului, monstrule!

Vocea ei era mai puternica decat m-as fi asteptat si pentru o clipa am avut senzatia ca o sa incerce sa ma atace, judecand dupa fulgerele din privirea ei.

– Bea asta, o sa iti alunge migrena, i-am zis aruncandu-i sticla de apa in poala.

– Du-te dracului, mi-a raspuns inca o data, deschizandu-si apa ca sa bea dupa ce s-a ridicat in sezut..

– Aproape am ajuns, a intervenit Alex cu o veselie exagerata. O sa fie bine, o sa vezi, a adaugat zambind catre ea. Pentru o clipa a intins mana catre piciorul ei, dar privirea ei, sau poate felul in care a marait cand i-a vazut gestul, l-a facut sa se opreasca cu mana in aer pentru o secunda, inainte de a se scarpina incomfortabil la ceafa.

Peste cateva minute, masina noastra a virat catre dreapta printre copacii desi ai padurii care mascau intrarea catre conac, iar eu am simtit nevoia sa respir usurat.

Ea si-a desprins privirea furioasa de la mine si s-a apropiat de geamul masinii, privind curioasa printre copacii desi si batrani.

Cei care alesesera locul asta pentru Societate, au fost cu adevar inspirati, inteligenti. Era o zona de munte, iar padurea deasa ne ferea de privirile oricui ar fi putut sa treaca pe aici. Si, ca sa fim siguri ca nu ne riscam, intregul conac fusese ascuns privirii omenesti printr-un ritual sacru, infaptuit de intemeietorul societatii.

Nimeni nu stia care era acel ritual si nimeni nu putea patrunde acolo decat daca fusese invitat, initiat sau asteptat.

Dupa o fuga teribila prin marile orase ale Romaniei dupa Casandra, ma bucuram sa ma intorc acasa. Desi era ceva inauntrul meu care ma facea sa ma simt enervant de prezenta ei, am decis sa ignor sentimentul si sa nu las emotiile sa ma conduca.

Inca eram ferm convins ca nu va sta mult timp printre noi, desi nu mai eram sigur ca va fi alungata din cauza faptului ca mostenise sangele tatalui ei. Speram totusi, sa plece, pentru ca nu puteam suporta senzatia ca o persoana impura sa fie in preajma mea fara sa simt niciun resentiment. Nu dupa tot ce se intamplase in trecut.

In plus, faptul ca fusesem nevoit sa plec de la Centru in cautarea ei, ma enervase de-a dreptul. Nu imi placea sa anulez misiuni importante ca sa alerg dupa femei ca ea prin toata tara. Asta doar ca nu cumva era un monstru sub acoperire care astepta sa fie dezlantuind. Inca nu stiam la ce sa ne asteptam, caci zvonurile erau multe.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s