Introspectie


Niste ochi straini, salbatici, ma priveau din oglinda. Mari, cruzi, aproape durerosi si totusi, nu imi transmiteau nimic. Era o privire impersonala acolo, inghetata. Cine eram? Fata care ma privea din oglinda nu mai semana deloc cu mine. Nu mai era nimic din privirea de copil sau zambetul lipsit de griji acolo.

Eram pe fuga de ceva timp. O fuga disperata, care imi fura ratiunea si timpul. Nu mai stiam sa rad, nu mai stiam sa traiesc. Fugeam pana cand ma trezeam uneori ca nu mai stiu de ce fug.

Dar undeva intr-un colt al mintii mele stiam ca nu voi reusi sa ma ascund la nesfarsit. Stiam cine vine dupa mine si  ca in definitiv, nu aveam scapare.

Mi-am desprins privirea din oglinda si m-am intins catre uscatorul de par. Eram in orasul asta doar de cateva saptamani cand i-am vazut din nou. Uneori erau doar niste umbre care se furisau in spatele meu, alteori erau cat se poate de reali, cu priviri reci si pasi apasati. Fara sa mai intreb daca eram paranoica fara motiv, mi-am dat seama ca trebuia sa plec din nou, cat mai repede.

Ma vopsisem saten, renuntand la roscatul care iesea in evidenta. Mainile imi tremurau usor dar am ales sa ignor senzatia de neputina care vibra in mine si m-am grabit sa imi arunc in geamantan si ultimele lucruri care zaceau aruncate prin camera.

Am luat telefonul ca sa chem un taxi cand am auzit o bataie usoara in usa. In secunda respectiva am simtit ca inghet. Imediat, cel care batuse a fortat usa si in acea clipa m-am bucurat ca nu am uitat sa o incui. Privirea mi-a fugit imediat catre ferestrele mari, dar am realizat ca eram la etajul patru si nu aveam cum sa mai fug.

Inca o data, usa a bubuit sub pumnii celui care striga de dincolo de ea sa deschid. Am inghitit in sec si am apucat cutitul din tava care zacea pe noptiera. Acum nu regretam ca imi cheltuisem ultimii bani pe mancare.

Nu am mai apucat sa fac vreo miscare cand usa s-a trantit brusc de perete si au navalit peste mine trei indivizi imbracati in negru. Toti erau foarte inalti fata de mine ceea ce m-a facut sa dau inapoi cativa pasi. Instinctiv, mana in care am aveam cutitul de bucatarie mi s-a dus la spate.

– Repede, nu avem timp, a spus unul dintre ei inainte sa paseasca spre mine.

– Stati departe de mine, am strigat incercand sa imi ascund tremurul din voce.

– Linisteste-te, nu vrem sa iti facem rau. Suntem aici sa te ajutam. Noi suntem baietii buni, mi-a raspuns unul dintre ei. Pentru o clipa nu am zis nimic, doar am stat si i-am analizat. Pareau niste indivizi normali. Cel care vorbise cu mine era foarte solid si avea o mica cicatrice pe obrazul stang, dar parul blond, carliontat aproape ca i-o acoperea. Avea niste ochi mari, caprui si parea un tanar proaspat iesit de pe bancile facultatii.

– Nici nu stie cine suntem, e normal sa fie agitata, a spus un al doilea. Uite, continua ridicand mainile in sus ca un semn impaciuitor, stiu ca nu ai incredere in noi dar o sa iti explicam totul dupa ce plecam de aici. Nu avem mult timp la dispozitie.

– Ce te face sa crezi ca o sa plec de bunavoie cu voi de brat? i-am raspuns.

A zambit, un zambet calm si dulce. Parea foarte tanar, asa slab si desirat cum era.

– Eu sunt Alex, a spus intinzand mana spre mine. M-am uitat la el mirata si am mai facut un pas in spate, lovindu-ma de masuta.

– Inca un pas si o sa regreti, am spus strangand mai tare cutitul cu dreapta.

– Nu avem timp pentru asa ceva, a mormait al treilea. Luati-o pe sus daca e nevoie, Victor ne asteapta.

M-am incruntat neintelegand despre cine vorbea. Eu fugeam de tatal meu si in niciun caz numele lui nu era Victor.

In secunda urmatoare ferestra din spatele meu a fost spulberata si ceva mic si negru a trecut pe langa mine la cativa centimetri. Am tipat speriata si mi-am dus mana la ceafa unde o bucata din sticla imi intrase in piele.

Ceilalti si-au revenit imediat din surprindere si s-au repezit catre mine in acelasi timp.

Nu am realizat ce facusem decat dupa ce am vazut ca nimeni nu se mai misca in jurul meu. Tipul solid era la doar un pas in fata mea iar cutitul din mana mea era in stomacul lui cu lama introdusa pe jumatate. Nu imi aminteam sa ma fi miscat atat de repede sau cum o facusem, dar ceilalti inghetasera. Ochii lui erau imensi si se holbau la mine suprinsi.

Am clipit de doua ori si am realizat ca lama nu patrunsese foarte adanc insa daca mai fortam putin puteam sa il ranesc grav.

-Nu.Te.Misca, i-am spus. Usor, a ridicat mainile intr-o tentativa de a parea inofensiv. Voi doi, la perete, acum! Am strigat facand semn din cap catre fereatra proaspat spulberata. Am inceput sa tusesc, abia acum luand in seama obiectul care sparsese fereatra. Era un fel de grenada in miniatura din care iesea un fum negricios. Imi simteam gatul iritat si ochii incepusera sa ma usture.

Cand Alex si cel de-al treilea tip au ajuns la perete, am impins mai tare lama in tipul din fata mea si in secunda urmatoare am luat-o la fuga spre usa larg deschisa.

Am auzit injuraturi in urma mea pret de o clipa.

– Lasati-ma pe mine, mergeti dupa ea. Victor o sa ne omoare daca nu o prindem.

Am auzit pasi tropaind pe coridor dupa mine, chiar inainte sa cobor cate trei scari o data. Abia coborasem primul set de trepte cand in fata mea a aparut un alt individ care tinea in mana un fel de sabie scurta curbata. Zambetul lui mi-a trimis fiori pe sira spinarii pentru o secunda.  M-am oprit inghetata. Pasii din spatele meu erau din ce in ce mai aproape, iar in fata mea era un barbat cu ochi sadici care se apropia amenintator. Am cotit repede, la stanga, pe coridorul de la etajul trei chiar cand ceilalti doi ajunsesera si ei aproape de mine.

Nu am auzit schimbul de replici, dar am distins cateva injuraturi. M-am uitat in spate si chiar atunci individul cu pumnalul a sarit catre cei doi. M-am bucurat ca pentru o clipa nimeni nu mai venea dupa mine. Am sarit pervazul ferestrei de langa iesirea de urgenta si m-am agatat de scara ruginita de fier cu ultimele puteri. Incercand sa imi calmez respiratia, am inceput sa cobor atenta sa nu ratez vreo treapta. Ajunsa la etajul unul, a trebuit sa sar.

Am scapat un strigat sugrumat de durere in clipa in care glezna mea stanga s-a rasucit nefiresc la contactul cu cimentul.  Am ramas intinsa pe jos cateva secunde, chinuindu-ma sa respir normal. Am simtit un firicel de sange alunecandu-mi usor pe obraz si cand mi-am atins ceafa am realizat ca ramasesem cu ciobul acolo. Am strans din dinti si l-am scos .

Pentru o clipa, am lasat raceala cimentului sa ma imbratiseze. Afara se lasase un intuneric gros si aerul era tare. In departare se auzeau sirenele masinilor de politie. M-am ridicat cu greu in sezut, incercand sa imi dau seama pe unde sa fug. Trebuia sa o iau pe strazile laterale ca sa ma pot furisa mai usor.

Cu greu, m-am ridicat in picioare si cand am incercat sa pasesc, o durere ascutita mi-a sagetat piciorul stang.

– Nu as face asta, daca as fi in locul tau, s-a auzit o voce in spatele meu. M-am oprit inghetata, fiindu-mi teama sa ma intorc. In aceea secunda mi-am cantarit optiunile. Nu aveam nicio sansa sa o iau la fuga acum, probabil ca nu aveam nicio sansa sa ma lupt cu cineva.

L-am simtit pasind mai aproape de mine, apoi l-am zarit venind in campul meu vizual. Pasii ii erau incredibil de tacuti. Apoi a pasit in fata mea. Un barbat tanar, cu parul negru. Desi era intuneric, puteam sa jur ca ochii ii erau albastri desi eu nu puteam citi decat raceala din ei. Era imbracat in negru, ca si ceilalti, dar avea ceva in plus care ma facea sa imi fie mai teama de el decat de ceilalti.

Cine esti? l-am intrebat in mintea mea

L-am simtit traversandu-ma cu privirea, evaluandu-ma. Cand mana lui s-a intins catre mine brusc, eram prea inghetata ca sa ma apar.

Am inchis ochii, asteptand sa fiu lovita, insa degetele sale mi-au prins bratul si a pasit protector in fata mea, facandu-ma sa fiu pe jumatate ascunsa in spatele sau. In fata, o silueta familiara ne privea.

– Casandra, draga mea. In clipa in care am auzit vocea o spaima veche si vicleana ca un sarpe s-a rasucit in mine, precum un demon care isi aude incantatia. Am incercat sa imi retrag mana dintr-a lui, pregatindu-ma sa o iau din nou la goana insa degetele lui ma tineau ca intr-o stransoare de fier.

Pasi grei se auzeau pe pavaj, iar silueta s-a apropiat si mai mult, pana cand lumina unui felinar a imbracat-o intr-o lumina slaba.

Mi-am auzit propriul tipat gatuit de spaima.

-Mihail, a rostit barbatul din fata mea, intarindu-si stransoarea in jurul mainii mele.

-Victor, a raspuns tatalui meu zambind. Vad ca ai reusit sa imi gasesti fiica. Din pacate pentru tine, noi  vom avea in sfarsit mult asteptata noastra reuniune.

-Mi-e teama ca va trebui sa mai astepti. Vocea cu care i-a raspuns tatalui meu era calma, matasasoasa dar ascundea sub ea o amenintare certa. Nu intelegeam nimic din ce se intampla si ce voiau de la mine. Inima imi batea cu disperare in piept  si frica aproape ma paralizase.

Curand, masinile de politie devenisera vizibile in campul meu vizual, cu girofarele pornite si alarmele din ce in ce mai asurzitoare. Inca o data, am incercat sa imi trag mana dintr-a lui dar fara succes.

-Stai potolita, mi-a soptit printre dinti. Ii puteam simti iritarea din voce iar pozitia lui devenise incordata. In spatele nostru am auzit ropote de pasi dar cand am incercat sa ma uit in spate, m-a tras mai aproape de el.

Curand pasii ne-au ajuns din urma si cand am privit spre ei, mi-am dat seama ca erau aceasi trei indivizi care intrasera peste mine in camera. Privirea mi-a ratacit o secunda catre cel pe care il injunghiasem, dar in afara faptului ca isi tinea mana apasata peste rana, nu parea sa fie prea ingrijorat. In schimb, privirea pe care mi-a aruncat-o nu m-a facut sa ma simt deloc in siguranta.

– Baieti, ocupati-va de el. Noi o sa plecam de aici, l-am auzit ca prin ceata pe tipul din fata mea.

Privirea mi-a fugit inca o data catre tatal meu, care ma privea cu acelasi zambet viclean ce promitea multa suferinta. Ceata din capul meu s-a intensificat si am simtit cum imi pierd orice vlaga. Pentru o clipa am simtit cum pic in gol, apoi brate puternice s-au infasurat in jurul meu inainte ca intunericul sa ma invaluie complet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s