Cuvinte noi.


Asculta tacerea. Poti sa o auzi cum umple spatiul dintre noi si ne imbratiseaza. Poti sa o simti cum zambeste pe ascuns in vreme ce ne impleteste sireturile de la pantofi si ne leaga intre noi. Ca intr-o gluma.

Cuvintele cele mai profunde se spun in tacere. Se spun in privire, se spun in zambet. E in felul in care ma privesti pe ascuns, in felul in care iti intorci capul cand imi ridic privirea spre tine si zambesti fara sa vrei.

Tacerea nu te lasa sa pleci. Ea te-ademenste sa o invingi prin cuvinte, fara sa stii ca, de fapt, ea e cel mai bun prieten al tau. Cuvintele se arunca in tacere, dar nu prin vorbe. Se formeaza in imagini, in sunete. In clipe. Cuvinte noi se nasc din goluri, se nasc din vidul din mine si din latura incompleta din tine.

Tacerea seamana cu singuratatea. Ii simti cum te apasa, incerci sa fugi de ei, dar totdeauna sunt acolo. Dar nici singuratatea nu-i un lucru trist, caci nici ea nu exista. Nu in forma pe care o percepem, caci in definitiv, nimeni nu e cu adevarat singur pe lumea asta. Moartea ne urmareste pe toti.

Ne urmeaza cu pasii marunti, tacuti. Rabdatoare ca o sfanta. Ne tine companie atunci cand suntem intr-un delir de felicire, ne tine companie atunci cand ne-aproiem de final. Ea doar asteapta, tot timpul, ca o mama pentru fiul ratacitor. Asteapta sa ne aduca acasa.

 

Cuvinte noi se nasc din toate. Din tacere, din singuratate si moarte. Toate aduc ceva nou in constiinta, toate nasc senzatii. Toate creeaza.  Trebuie doar sa stii sa le percepi, intr-un fel sau altul.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s