Scrum.


„Daca as fi un templu, zidurile mi-ar fi acum ruine. Pietre seci adunate in gramezi inerte. Daca sufletul mi-ar fi un templu, acum ar fi in flacari. Arzand mocnit, arzand puternic, trosnind in intuneric, arzand din nou mocnit. Pana n-ar ramane fir de viata. Doar scrumul. Si-as fi un suflet ars. Si-as fi scrum, scrum, scrum. 

Si uite, uite moartea cum pandeste, aluneca prin umbre, dupa ziduri, se catara si sare de pe un tavan pe altul. Si-mi rade, imi rade in fata si-mi zice ca m-asteapta. Ca ma vrea.

Mi-as arde trupul pe-un altar, iar fumul lui s-ar inalta la cer si demonii in rotocoale ar striga blesteme si-ar pierii.Si chipul asta trist, cu zambet fals si rece, moartea asta cruda ar pierii si ea. Mi-as spala pacatele, mi-as intinde aripile grele, m-as scutura de plumbul greu ce-mi apasa pe tample, ce-mi acopera fata si ochii. M-as elibera din lanturile ce-mi strang incheieturile si nu ma lasa sa respir. Si trupul mic si dezgolit s-ar naste iar din stele, iar pasul lin si mut m-ar purta spre-acasa.

Acasa, nu stiu ce-i acasa. Poate e un loc unde nu mi-e frica de ce simt, sau ceea ce simt e desupra celorlalte lucruri. Un loc unde nu mi-ar fi frica sa fiu singura cu gandurile mele, unde n-as exista scapari, unde n-as simti ca o iau razna. Undeva unde eu as fi deajuns, unde as fi completa, unde as fi in perfecta stare de functionare.

Un colt de lume unde n-as fugi de mine, unde n-ar exista copilaria rece, unde nu as pierde. Un rai, unul care nu exista.”

Fragment din „Salveaza-ma”, Capitolul 2.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s