Departe


Aseara o farama de regret a inceput sa rasara in mine. Si de-atunci il simt incolacindu-se in jurul mintii mele, spinii lui impiedicandu-ma sa respir. Unde esti tu, cel ce nastea zambete?

Unde e soarele care batea peste noi si vantul ce ne-mbratisa fugitiv?

Ma simt departe. Plecata in ganduri, ratacita-n amintiri care acum pare ca si-au pierdut valoarea. Unde e domnisoara agitata, cu picioarele umele si pline de nisip ce se-ascundea de soare si te privirea pe furis? Unde au fugit clipele de liniste? Parca deodata m-am trezit, departe de noi si inca mult mai departe de trecut.

Vreau detasare si liniste, o liniste vinovata care sa ma invaluie fara regrete. Vreau curaj si totusi, vreau speranta ca raman acolo, undeva nu prea departe, sa ma poti gasi de ma vei cauta.

Prezentul isi lasa urma dureroasa si acceptarea imi incatuseaza spiritul.

Caci la final, oricat de frumoasa ar fi o melodie, tot vine o clipa cand ea e invaluita de tacere. O tacere apasatoare, care ne loveste cu prezentul si ne-aduce la realitate.

A fost iubire? Nici nu mai stiu. In vremurile distante, cand visam cu zambetul pe buze, aveam senzatia ca voi ramane acolo si timpul nu ne va fura.

Cafeaua imi e amara, iar gustul ei m-apasa pe suflet. E in armonie cu tristetea ce se zbate ritmic in mine, pulsand o data cu sperantele ratacite. Ca un pian mut, incerc sa vorbesc dar buzele-mi sunt tacute.

Scrisoarea zace inerta in palmele mele mici, ce tremurande, nu reusesc sa o deschida. Insa mintea mea, poate rosti cuvintele fara sa le citeasca.  E-aici trecutul, iar nemiscarea lui ma sperie. A fost viata, prea multa ca sa poate fi incatusata-n cuvinte ce-mi dau senzatia ca necitite au murit, facand sa-mi piara timpul.

Mai sunt eu prezentul? Nu.

Inertia se deschide ca o floare in mine, nascand senzatia de neputinta. Ca un zeu intre lumi, rupt intre suflete inerte, spiritul meu se zbate s-ajunga inapoi…dar, nu mai e loc de el. Timpul nu se repeta, nu se-ndura de noi.

Astazi e mult prea departe de ieri si maine, maine va fi mai rau. Zambeste, ii spun copilului rebel ce zace in mine. Traieste, traieste, traieste. In universul tau, tu conduci lumea, nu ea pe tine. Arata-le.

http://www.youtube.com/watch?v=sgRb_lfIZ6A

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s