Testament.


Acesta este testamentul umanitatii mele. Al slabiciunilor, al tristetilor si bucuriilor mele. Al minciunilor si al adevarurilor prea crunte ca sa fie rostite. Al dezamagirilor. Testamentul inimilor frante.

Obisnuiam sa cred, obisnuiam sa sper, sa am un ideal. Ma regasisem si ma simteam acasa. Dar m-am trezit impinsa inapoi peste prag, iar tacanitul metalic mi-a pecetluit pentru totdeuna iesirea.

Privind inapoi, pot doar sa constat cu tristete ca in drumul meu tot timpul am pierdut cate ceva. Si mai ales cate o persoana. Cumva, toti se imprastie, fug anume parca.

Am un gust amar, ca de rugina pe buze. Mi le simt lipite, mute, incapabile. Mi-e frig, un frig care izvoraste de dinauntru si care ma bantuie haotic, tulburandu-mi clipele de inertie. Clipele in care sunt inghetata mintal si sufleteste, clipele in care nu mai simt absolut NIMIC. Nici un pic de durere, nici un pic de regret, de disperare. Nici un protest.

Doar calm, un calm straniu si inexplicabil, o inertie bolnavicioasa. O parte din mine urla la mine, imi striga obscenitati, ma impinge, ma trage si imi spune sa ma ridic. Sa ma ridic si fac ceea ce trebuie facut, sa infrunt ce am de infruntat, pentru ca timpul nu se opreste ca sa ma lase sa imi vindec sufletul gaurit de molii. Nu, timpul nu va face asta ci, va veni peste mine cu o forta devastatoare, o furtuna care va matura cu mine pe jos pentru ca mi-am permis sa fiu om si sa sufar, sa zac, sa imi pese.

Si tot ce era odinioara bun la mine, se rasuceste in partea-i de mormant si se zbate, incercand sa ma faca sa intorc la realitate, la cotidian, inpoi la viata.

Toata puterea si hotararea de alta data, toata pasiunea, simpla puritate inmormantate de mult in adancul sufletului meu incearca sa ma faca sa ma intorc. Si cumva, realizez ca sunt anumite momente cand mai am doar aceasta jumatate defecta de suflet ca sa incerce sa ma salveze.

Dar nu pot, nu acum, pentru ca imi simt sufletul ratacind departe, prin amintirile de cand eram copil, prin amintirile de ieri, cand inca tabloul nu se facuse tandari pe podea. Si, obsedant, imi revin in minte acele cuvinte grele, imbibate cu nepasare. Cuvintele care mi-au destramat visul, cuvinte aruncate in fata cu un gest impersonal si detasat.

E greu sa realizezi ca te-ai refugiat intr-un Rai inexistent. Ca ai intrat, de fapt, mai mult cu forta, ca ai luat ce ai vrut fara sa iti fie dat de bunavoie. E greu sa descoperi ca ochii tai sunt chiar mai slabi decat credeai, ca mintea nu iti juca feste si de fapt, nu era nici un scaun cu numele tau acolo. Ca de fapt acesta fusese lovit de pereti, zdrobit si facut bucati, iar ramasitele fusesera arse intr-un foc prea puternic.

Asa se infatiseaza umanitatea mea, in maretia ei. O coloana imensa si aproape infinita de regrete, una de sperante zdrobite si alta de greseli. Mai am o comoara, o oglinda de nepretuit in care ma privesc cu ochi reci, fara sa ma recunosc. Singuratatea umple spatiile goale si imi zambeste stangace din imagine, ca si cum ar fi capabila de compasiune.

Continui sa privesc si imi doresc ca fiecare ecou dureros ce imi insosteste bataile ritmice ale inimii, fiecare moment in care imi pasa, fiecare prostest, fiecare speranta si regret, compasiunea si tristetea asta care se agata de mine ca o boala, toate imi doresc sa dispara. Sa lase in urma doar gol si raceala. Doar o senzatie impersonala de existenta.

As vrea sa le pot impacheta pe fiecare in parte, in cutiute negre, de toate marimile, apoi sa le ornez pe rand cu cate o funda din matase rosie precum sangele. Si pe fiecare sa atasez un biletel delicat, cu scris elegant si sigur, sa le numesc pe rand, iar pe cele mai de sus randuri sa pun „Tortura”, „Increderea”, „Dezamagirea”, „Speranta”, „Iubirea” si fiecare din ele sa fie o parte din mine.

Si-apoi sa le trimit celui ce le-a nascut, le-a creat, le-a inabusit sau ucis. Sa le tina acolo, intr-un colt intunecat al inimii sale, ca un secret ascuns ce-l bantuie cateodata. Ca amintirea esecului, ca amintirea unor suflete rapuse, ingenunchate de orgoliu, de egoism. Ca o piatra vie, care tresare din cand in cand si trimite un curent prin fiinta sa, facandu-l sa devina pentru jumatate de clipa cel de odinioara.

Simtindu-le pe toate cum mor in mine, cum plang si ofteaza si se zbat dureros, e ca si cum ma simt obligata sa imi iau ramas bun de la ele. Nici nu stiu daca le ai vreau. De fapt, acum nu mai vreau nimic, nu imi mai trebuie nimic. As vrea doar ca ramasite ale umanitatii mele sa nu existe, sa nu doara.

As vrea sa fim la fel. Sa avem aceasi detasare. Sa ne fi ingropat impreuna secretele, sa ne sarutam si sa ne inhalam pentru ultima data parfumul bolnavicios de dulce si apoi sa pasim pe calea uitarii. Impreuna dar, separat. Concomitent, fara sa ne mai amintim vreodata. Fara sa mai doara vreodata.

Nu mai cred in nimic. Nici macar in Destin. Nici macar in Timp. Timpul trebuia sa isi fi facut treaba pana acum. Dar si el este un las, la fel ca mine.  Si este mai slab decat mine. Totul s-a facut praf in jurul meu. Nu mai exista nimic si am senzatia ca nici eu nu mai traiesc, ci doar manifest o forma incoerenta de existenta prin intermediul ranilor mele.

O sa trebuiasca sa ridic ochii, la un moment dat, sa iau bisturiul si sa tai in carne vie, sa scot demonii de-acolo si-apoi sa imi cos sufletul la loc. O sa trebuiasca sa imi crestez inima, sa-i dau alta forma si sa scot de-acolo murdaria si slabiciunile ce-o chinuie asa. O sa trebuiasca sa imi spal trupul de tot sangele si toate pacatele, sa-mi curat mintea de urmele razboiului mut. Si o sa ma ridic de la podea, ca sa invat sa pasesc iarasi.

Si-o sa o fac asa, cu jumatate de suflet si cu incapacitatea de a trai complet agatata in realitate, intr-o tentativa de-a redeveni o persoana. Acum, nu mai vreau decat sa ma intorc inapoi in transa, la acel calm sinistru care ma imbratiseaza, incapabila sa gandesc si sa simt altceva decat Gol si Raceala.

Anunțuri

Un gând despre „Testament.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s