2011-2012

Parca iar mi-a fugit timpul printre degete. Sau parca am fost aruncata in afara lui si m-am intors tarziu. A fost un an scurt, dar intens.

A fost un an de tortura, de sperante, de vise, de teama, de tristete, de panica, de resemnare, de bucurie. De lacrimi.

Am plans de dor, am plans de tristete, de frica. Am plans in fata nedreptatii, am plans de fiecare data cand mi-au murit din sentimente, doar ca sa imi invie inapoi. Am plans de bucurie, cand mi-am citit numele pe listele de la admitere.

Am ras. Am ras cu satisfactie, de fiecare data cand ceva ma facea sa revin la viata, sa dau frau liber energiei. Am ras isteric, am ras de panica, am ras cand nu mai stiam de plang.

Am amutit, cand nu aveam lacrimi sau glas sa rad. Am devenit muta, socata sau  picam in afara realitatii. Am visat, am visat mult si visez in fiecare clipa. La viitor, la mai bine, la complet, la fericire.

Am crescut, am gresit, am plecat, am venit, m-am renegat, m-am pierdut, m-am regasit. Am renuntat la persoanele care nu tineau sa ma aiba aproape. Am castigat altele, colegi pe care ii pot numi prieteni. Am cunoscut oameni plin de viata, oameni care sa ma scoata din carapace si care sa ma incurajeze sa fiu eu insami.

Am devenit mai lucida, mai constienta, mai controlata. Am devenit studenta, am devenit independenta. Ma simt mai bine, mai impacata cu mine, mai constienta de ceea ce sunt si ce vreau sa devin. Mi-am acceptat defectele si mi-am recunoscut calitatile si mi-am ridicat standardele.

Cel mai frumos eveniment din 2012, admiterea. Emotia pe care am simtit-o cand mi-am vazut numele pe lista admisilor la medicina. Fericirea. Lacrimile care veneau parca de undeva din adancul fiintei mele.

Imi doresc de la anul 2012…ah, ce nu imi doresc.

Imi doresc sa raman la fel de tanara ca acum, sa am pofta de viata si energia necesara pentru a trece prin toate examenele si toate emotiile. Imi doresc stabilitate, putere de munca, mai mult autocontrol. Vreau sa devin mai blanda, mai deschisa, mai calma.

Sa continui cu schimbarea pe care a adus-o 2011, o schimbare care m-a facut sa ma simt multumita de mine, capabila, puternica, mai matura, mai frumoasa, mai libera.

Iubesc Bucurestiul, la fel de mult cat il si detest. Imi doresc ca strazile lui sa ramana cel putin la fel de primitoare, noaptea sa straluceasca la fel, cand ma voi uita in jos, de pe acoperisul Spitalului Universitar.

Imi doresc timp, rabdare, oameni calzi in jurul meu, magie, dragoste, distractie, vise, sperante, rasete, succes, putere, perseverenta.

Sa fac ceea ce imi place. Si imi place viata, imi place sa invat, sa citesc, sa ascult muzica. Imi place sa ma plimb, sa descopar Bucurestiul noaptea, sa traiesc intens, sa-mi pretuiesc tinerea. Iubesc toate astea. Iubesc sa iubesc. Iubesc sa n-am griji, sau sa le ignor. Iubesc s-alerg dupa fericire si s-o prind de mana.

Ramas bun 2011, bine-ai venit 2012.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s