Cateodata oamenii inceteaza sa te mai cunoasca inainte ca schimbarile sa intervina. Cateodata oamenii te privesc si iti deseneaza o limita, o frontiera chiar in fata ochilor, cu detasare si cu o inexpresivitate ce te strapunge.
Cateodata esti obligat sa intelegi ca lucrurile se schimba, ca lucrurile nu sunt corecte si trebuie sa le accepti, sa te prefaci ca nu iti pasa de faptul ca nu mai ai acelasi loc printre ei.
Si cateodata, oamenii astia iti pun capac. Si te fac sa vrei detasare si gheata, multa gheata. Mai putine asteptari si sperante. Mai putina credinta, mai multa prudenta si hotarare.
Ei te obliga sa cresti, sa intelegi ca la finalul zilei tot singur esti si-atunci tu trebuie sa fii capabil sa te incurajezi, sa te apreciezi, sa te ierti.
Ei te forteaza sa ramai constient, sa nu lasi garda jos, sa ramai puternic si sa nu parcurgi tu distanta dintre cele doua fortarete. Sa vrei mai putin de la ei si mai mult de la tine, sa nu depinzi de ei ci doar de tine.
Daca mi-ar fi usor sa fac toate aceste lucruri, as veni mai aproape de perfectiune…insa, ma gandesc in acelasi timp ca nu mi-ar placea deloc sa devin o masinarie…
just you!only you!
